Acum cand sunt acasa la caldura, nu-mi vine sa cred prin ce am trecut astazi. In urma cu cateva zile m fost la Timisoara la meciul Poli-Steaua. Nimic interesant pana acum, cer senin, destul de cald, o seara placuta de iulie.
Dupa meci am mers in complex, am plecat apoi spre masina (pe care am lasat-o la circa 40 de minute de mers pe jos din complex), pe drum se vad niste lumini ciudate pe cer, un prieten spunea ca sunt artificii de la o nunta, eu credeam ca se joaca cineva cu intrerupatorul de la nocturna.
Amandoi ne-am inselat, fulgerele s-au apropiat, vantul a inceput sa bata (cum in Timisoara pe Liviu Rebreanu e santier, tot praful iti intra in ochi si nu mai vedeai nimic), fulgerele loveau din ce in ce mai des, incepuse o ploaie marunta, noi alergam ca disperatii spre masina. La un moment dat a inceput insa infernul, un fulger a lovit la nici 2 strazi distanta si toate luminiile s-au stins, alergam deja cel putin 10 oameni pe trotuar, ploua cu stropi cat pumnul, nu mai vedeam nimic, nu aveam unde sa ne adapostim si peste toate astea a venit si grindina. Bucati de gheata ne loveau, nu mai puteam respira, nu mai vedeam nimic in fata, nu aveam adapost si la fiecare intersectie ne dadeam seama ca nu aici am lasat masina. In viata mea nu cred ca mai m-am simtit atat de neajutorat si disperat ca astazi, a fost un sentiment de nedescris, lumea urla pe strada, auzeam din toate si din fata si din spate: “asteptati-ma”, “nu mai pot”, eram ca intr-un film despre razboi. Norocul nostru a fost un taximetrist ce ne-a dus 30 de metri pana la o benzinarie unde am uscat telefonul si aparatul foto.
La benzinarie, multa lumea in aceiasi situatie, toti uzi pana la piele, telefoane puse la uscat si disperare. Dupa ce s-a mai domolit ploaia, am plecat spre masina, ne-am urcat asa uzi si am plecat spre Arad. Pe drum am dat de crengi si tot felul de mizerii pe sosea, un pasaj aproape inundat si un spectacol de fulgere cum nu am mai vazut niciodata.
Pana acum m-am ales cu 2 scaune la masina si hainele imbibate cu apa, telefonul spalat si probabil de maine o raceala de toata frumusetea. Furtuna asta a fost genul ala de furtuna la care televizinuile arata un batran/o batrana pe la 90 de ani care spune ceva de genul: “In viata mea n-am mai vazut asa ceva si traiesc aici de cand m-am nascut, maica”.