danield.ro

Cel putin asta e concluzia la care ajungi dupa ce vezi ce se intampla in preajma sarbatorilor. Magazine pline, cozi uriase, cosuri pline de mancare si de bautura. ne pregatim pentru era glaciara si toata lumea da buza in magazine sa se aprovizioneze.

Am vazut acum o stire in care erau prezentate urmarile zilelor de sarbatori. Aproape 1000 de oameni, doar din Bucuresti, au sunat la ambulanta din cauza problemelor digestive.

Imi si imaginez cum a sarbatorit lumea Craciunul: cate o ceata de orci in fiecare casa, ceata care face un concurs grotesc de cine bea si mananca mai mult, toti plini din cap pana in picioare cu unsoare de la carnati, salata de beouf, sosuri de friptura, vin si tuica.

Cam asta inseamna Craciunul, nu? Mancare, bautura si cadouri.

In timp ce stateam ieri la semafor, am observat ceva suspect in masina de pe banda din dreapta mea. Soferul savura o bere la doza. Initial am crezut ca bea un energizant, dar se vedea ca doza e de 0.5l iar mai apoi, vazand inscriptia de pe doza, mi-am dat seama ca e o bere.

Cine stie, poate inchina in cinstea noului cod rutier.

Nu mai suport oamenii care te saluta in felul urmator: “Salut! Ce faci?”, “Ceau! Ce faci?“. Nu inteleg de ce fac asta, mai ales ca iti arunca intrebarea “Ce faci?” cand te intalnesti cu ei si nimeni nu are timp de vorba.

Ma enerveaza faptul ca nu prea ai ce sa raspunzi la un asemenea salut. Daca te gandesti acum la rece, ai putea sa raspunzi “Bine”, problema e ca fiind in graba nu stii ce sa raspunzi. Daca doar saluti inapoi, probabil e rau ca o tai repede, daca raspunzi in mai mult de 3 cuvinte, de obicei ajungi sa te simti prost sau cealalta persoana iti arunca privirea de “ce ma intereseaza pe mine asta, eram doar politicos”.

Intr-un fel mi se pare absurda intrebarea asta, adica te intalnesti cu cineva pe strada, amandoi sunteti grabiti, amandoi vedeti chestia asta, nimeni nu are chef de conversatie, atunci ce naiba mai intrebi. Ce ar putea sa raspunda celalalt? “Fac bine, merg pe strada grabit si nu stiu ce sa raspund dobitocilor ce pun intrebari tampite”. Chestia asta seamana cu celebra intrebare pe care o primesti cand raspunzi la telefonul fix: “Esti acasa?”.

Ieri am avut o zi foarte ciudata, multe lucruri au mers relativ prost spre bine, multe lucruri de rezolvat, oboseala multa si mult rahat de caine. Da, rahat de caine.

Ziua de 30 noiembrie 2006 a fost ziua in care am calcat de 3 ori in rahat de caine, de fiecare data in fata casei pe trotuar. Daca erau marcajele unor caini vagabonzi, nu ma enervam, partea frumoasa e ca aici in zona nu exista caini vagaboni, exista doar stapani cretini ce-si plimba cainii si ii lasa sa se cace pe trotuar. Cel mai mult imi plac batranele sclerozate ce scot cainii la plimbare si ii incurajeaza: “bravo mama, asa, fa caca mare, fa caca mare” si apoi se iau si pleaca lasandu-mi mie in fata garajului si in fata portii de intrare gustarica avuta de exemplarul canin din dotare.

La nervii pe care mi i-am facut astzi, m-am gandit si la un plan. Imi voi alege o zi si voi sta la panda, in momentul in care un dobitoc isi mai lasa patrupedul sa se cace in fata casei, iau o lopatica, astept sa se departeze si arunc cu rahatul dupa el.
Va rog sa va abtineti si sa nu-mi spuneti ca voi fi de 3 ori mai norocos.

Cand eram mic, zapada insemna sanie, derdelus, oameni de zapada, batai cu bulgari si multe altele. In ziua de azi nu ma pot gandi decat la faptul ca dimineata, daca zapada e prea mare si soseaua e inghetata, va trebui sa ma duc la serviciu fie pe jos, fie cu taxiul (nu-mi place sa canduc pe zapada, mai ales daca nu am lanturi sau cauciucuri de iarna).

E incredibil cum s-a gasit sa ninga, nu cred ca in Arad a mai nins la inceputul lui noiembrie de vreo 20 de ani, tocmai acum cand mai aveam doar o saptamana din preaviz si apoi “bye bye work!”. Cred ca sunt pedepsit pentru lene si demisie.

Fie ca vrem, fie ca nu vrem, trebuie sa recunoastem ca traim intr-o societate de cameleoni. Omul in ziua de azi trebuie sa se modeleze in functie de cum ii dicteaza societate si mediul inconjurator, asta pentru a fi acceptat. Unii ar putea spune ca nu e nimic ciudat la un asemenea comportament, trebuie sa ne adaptam la mediul in care traim. Problema este ca, acceptand sa te transformi intr-un cameleon, iti pierzi identitatea, nu mai esti o persoana unica, esti pur si simplu un om dintr-o multime.

Sa luam un exemplu. De ce fumeaza lumea? Majoritatea persoanelor se apuca de fumat pentru “the cool factor”, pentru ca au un prieten/prietena ce fumeaza si vor sa il/o imite. Am avut colegi in anul I ce s-au apucat de fumat pur si simplu pentru ca alti colegi fumau. Nu au avut un motiv real, pur si simplu asa se face. Cu timpul uita insa de ce s-au apucat si totul devine o obisnuinta. Nu vreau sa acuz pe nimeni, imi dau seama ca la o varsta frageda nu-ti pasa ca fumul ala te va omora, problema e ca la un moment dat vor trebui sa suporte consecintele actiunilor din trecut, iar acest lucru nu va fi deloc placut.

Read More…

In 1986 s-a aproximat ca omul are o memorie pe termen lung de 10 la puterea 9 biti? Dupa calculele mele asta ar insemna (cred) aproximativ 119 Mb. In cazul in care petreceti cateva ore pe zi citind, invatand, ascultand etc, procesati in intreaga viata aproximativ 1 Gb de text.

Chestiile astea le-am aflat documentandu-ma pentru orele de Inteligenta Artificiala. Cred ca mi-am gasit materia preferata pentru semestrul asta.

In momentul in care te eliberezi de toate lucrurile marunte din jurul tau, lucruri mici ce par foarte mari, nimic nu te mai poate opri. Traim intr-o lume in care totul e posibil, orice iti propui se poate realiza, trebuie doar sa te cunosti pe tine si nimic nu-ti mai poate sta in cale.

Multa vreme am trait cu impresia ca eu pur si simplu nu pot lucra in echipa. Niciodata nu am reusit sa lucrez la un proiect cu mai multe persoane, de fiecare data ma gandeam ca sunt egoist si nu imi place ca altcineva sa ma deranjeze in timp ce lucrez.

Mi-am dat insa seama ca lucrurile nu stau chiar asa. Sa luam exemplul FifaRomania, lucram de aproape 4 ani, niciodata un patch mare nu a fost facut in proportie de 100% de o singura persoana. Intotdeauna am reusit sa lucram impreuna si sa avem rezultate bune sau chiar foarte bune.

Pentru a lucra in echipa, personale trebuie sa se completeze reciproc si in acelasi timp sa fie la acelasi nivel. Nu poti sa lucrezi in echipa cu persoane carora trebuie sa le explici de 10 ori ceva pentru a intelege, sau cu persoane care pur si simplu nu stiu ce trebuie sa faca.

Eu am tendinta sa ma atasez mult prea mult de proiectele la care lucrez, de aceea nu concep ca o persoana care nu are cunostiintele necesare, sa-mi modifice munca, e ca si cum ai lasa un taietor de lemne sa-ti faca o operatie pe creier. Nu mi se pare normal ca dupa ce lucrezi si lasi o bucatica din tine intr-un anumit proiect, sa vina un “profan” si sa amestece cu lopata munca ta. La FifaRomania nu am nici cea mai mica problema cu asta, stiu ca Stefan de exemplu este foarte bun in ceea ce face si stiu ca poate sa faca fata cu brio oricarei incercari, dovada si ultimii 2 ani in care a preluat si a reinventat practic RLSP.

In perioada 22-24 septembrie se desfasoara la Expo Arad un targ multimedia, IT etc. Am trecut ieri pe acolo si am ramas profund dezamagit, nu ma asteptam sa fie ceva in genul CERF, dar nici chiar atat de slab nu credeam ca va fi. Sala parea goala, existau cateva standuri unde erau expuse niste carcase, tot felul ce placi de baza, cateva monitoare si cam atat. Au mai fost si niste masini modificate ce aveau niste sisteme audio “extraterestre” in portbagaj, dar cum nu prea ma intereseaza chestiile astea, mai multe nu prea va pot spune.

Numarul de animatoare (nici nu stiu daca asta e termenul corect) a fost direct proportional cu numarul de firme si exponate. A existat o singura tipa imbracata sumar ce se plimba cu rolele in sala. Sa nu uit si de fata ce impartea pliante cu targul erotic ce va avea loc la Expo Arad peste cateva saptamani.

Cel mai mare stand a fost cel de la Compar, de ei nu vreau sa zic nimic de rau pentru ca sunt de departe cel mai bun si serios magazin IT din Arad.