danield.ro

Cine mai merge la cinematograf in ziua de azi si de ce? Ne plangem ca lumea nu mai da banii pe filme, cinematografele se inchid si se transforma in discoteti si localuri de mafioti.

In ziua de azi mi se pare absurd sa mai mergi la cinematograf pentru a vedea un film. Am fost azi la Deja Vu si am ramas cu un gust amar, mai ales pentru ca am mai si dat bani pentru a sta in frig, pe un scaun incomod intr-o sala imputita plina de molfaitori si sfasietori de pungi de snacksuri. Nici nu vreau sa incep sa vorbesc despre calitatea imaginii filmului si de faptul ca s-au pierdut cateva minute bune din cauza unor taieturi bine plasate.

Mi s-ar parea mult mai lejer si mai comod sa platesc pretul biletului pentru a avea posibilitatea de a downloada si viziona filmul in confortul oferit de propria casa. Daca nu, sa se investeasca macar in salile de cinematografe, sunt sigur ca mai exista oameni ce ar vrea sa vada filme la cinematograf, dar in conditii mult mai bune.

Gata vacanta, de maine incepe oficial noul an, cel putin pentru mine, si se pare ca va fi un an destul de greu. Urmeaza 6 saptamani de colocvii si examene, si va fi probabil cea mai grea sesiune de cand sunt la facultatea actuala. Partea ce mai proasta e ca desi avem materii foarte interesante si actuale, profesorii sunt niste nepasatori ce nu au nici o treaba cu materiile pe care le predau.

Read More…

Ne vedem in 2007.

Cel putin asta e concluzia la care ajungi dupa ce vezi ce se intampla in preajma sarbatorilor. Magazine pline, cozi uriase, cosuri pline de mancare si de bautura. ne pregatim pentru era glaciara si toata lumea da buza in magazine sa se aprovizioneze.

Am vazut acum o stire in care erau prezentate urmarile zilelor de sarbatori. Aproape 1000 de oameni, doar din Bucuresti, au sunat la ambulanta din cauza problemelor digestive.

Imi si imaginez cum a sarbatorit lumea Craciunul: cate o ceata de orci in fiecare casa, ceata care face un concurs grotesc de cine bea si mananca mai mult, toti plini din cap pana in picioare cu unsoare de la carnati, salata de beouf, sosuri de friptura, vin si tuica.

Cam asta inseamna Craciunul, nu? Mancare, bautura si cadouri.

In timp ce stateam ieri la semafor, am observat ceva suspect in masina de pe banda din dreapta mea. Soferul savura o bere la doza. Initial am crezut ca bea un energizant, dar se vedea ca doza e de 0.5l iar mai apoi, vazand inscriptia de pe doza, mi-am dat seama ca e o bere.

Cine stie, poate inchina in cinstea noului cod rutier.

Nu mai suport oamenii care te saluta in felul urmator: “Salut! Ce faci?”, “Ceau! Ce faci?“. Nu inteleg de ce fac asta, mai ales ca iti arunca intrebarea “Ce faci?” cand te intalnesti cu ei si nimeni nu are timp de vorba.

Ma enerveaza faptul ca nu prea ai ce sa raspunzi la un asemenea salut. Daca te gandesti acum la rece, ai putea sa raspunzi “Bine”, problema e ca fiind in graba nu stii ce sa raspunzi. Daca doar saluti inapoi, probabil e rau ca o tai repede, daca raspunzi in mai mult de 3 cuvinte, de obicei ajungi sa te simti prost sau cealalta persoana iti arunca privirea de “ce ma intereseaza pe mine asta, eram doar politicos”.

Intr-un fel mi se pare absurda intrebarea asta, adica te intalnesti cu cineva pe strada, amandoi sunteti grabiti, amandoi vedeti chestia asta, nimeni nu are chef de conversatie, atunci ce naiba mai intrebi. Ce ar putea sa raspunda celalalt? “Fac bine, merg pe strada grabit si nu stiu ce sa raspund dobitocilor ce pun intrebari tampite”. Chestia asta seamana cu celebra intrebare pe care o primesti cand raspunzi la telefonul fix: “Esti acasa?”.

Ieri am avut o zi foarte ciudata, multe lucruri au mers relativ prost spre bine, multe lucruri de rezolvat, oboseala multa si mult rahat de caine. Da, rahat de caine.

Ziua de 30 noiembrie 2006 a fost ziua in care am calcat de 3 ori in rahat de caine, de fiecare data in fata casei pe trotuar. Daca erau marcajele unor caini vagabonzi, nu ma enervam, partea frumoasa e ca aici in zona nu exista caini vagaboni, exista doar stapani cretini ce-si plimba cainii si ii lasa sa se cace pe trotuar. Cel mai mult imi plac batranele sclerozate ce scot cainii la plimbare si ii incurajeaza: “bravo mama, asa, fa caca mare, fa caca mare” si apoi se iau si pleaca lasandu-mi mie in fata garajului si in fata portii de intrare gustarica avuta de exemplarul canin din dotare.

La nervii pe care mi i-am facut astzi, m-am gandit si la un plan. Imi voi alege o zi si voi sta la panda, in momentul in care un dobitoc isi mai lasa patrupedul sa se cace in fata casei, iau o lopatica, astept sa se departeze si arunc cu rahatul dupa el.
Va rog sa va abtineti si sa nu-mi spuneti ca voi fi de 3 ori mai norocos.

Senzational, va dati seama la ce nivel este internetul romanesc daca cineva a ajuns sa-mi copieze blogul. Mi se pare de necrezut, am mai putini vizitatori pe zi decat un vagon de tramvai de la ora 15 si scriu mai prost decat reteta de pe un pachet de biscuiti turcesti contrafacuti.

Pozele cu mesajele de pe respectivul blog (nu are rost sa-l mentionez):

Linkurile catre mesajele originale: Cine scrie, cine citeste?, Cat e ceasul?

Multumiri lui Jokes si lui DarkComy pentru ca mi-au atras atentia.

Vezi albastru in header? Ia-ti un browser adevarat atunci. Daca nu, in cel mai rau caz, incearca Internet Explorer 7.

Cand eram mic, zapada insemna sanie, derdelus, oameni de zapada, batai cu bulgari si multe altele. In ziua de azi nu ma pot gandi decat la faptul ca dimineata, daca zapada e prea mare si soseaua e inghetata, va trebui sa ma duc la serviciu fie pe jos, fie cu taxiul (nu-mi place sa canduc pe zapada, mai ales daca nu am lanturi sau cauciucuri de iarna).

E incredibil cum s-a gasit sa ninga, nu cred ca in Arad a mai nins la inceputul lui noiembrie de vreo 20 de ani, tocmai acum cand mai aveam doar o saptamana din preaviz si apoi “bye bye work!”. Cred ca sunt pedepsit pentru lene si demisie.