Nea’ Costica si Carcotasu’
Am scris in urma cu o zi sau doua despre niste probleme avute la masina. Se pare ca am reusit sa le rezolv fara prea multa bataie de cap.
Sa revenim insa la service-ul oficial. Dupa ce am asteptat in jur de 30 de minute pentru a-mi spune ca e vorba de claxon (piesa care atarna sub masina) si pentru ca angajatii de acolo sa-si dea seama ca nu au nicio rampa libera, imi spun sa vin a doua zi. A urmat intrebarea magica: “Cat ma costa?”, raspuns: “Pai sa aveti la dvs. 2, 3 sau 4 sute de mii”. Sigur, nu dau 2, 3 sau 4 sute de mii pentru o piulita cu care sa-mi insurubeze claxonul la loc.
In fine, imi spune taica-meu ca stie pe cineva de la un mic service din apropiere. Zis si facut, in 30 de minute suntem acolo. Nea’ Costica, un batranel cu burta scoasa din camasa si alb ca laptele ne astepta deja. Din pacate masina nu am putut sa o urcam pentru ca rampa respectiva fusese construita in anii 50-60, urmeaza o posveste despre masinile din vremea respectiva (Volga 
) dupa care Carcotasu’, un batranel micut insa si slab, care lucra la respectivul service se ofera sa intre el sub masina si sa rezolve problema. Dupa 10 minute, piulita buclucasa a fost pusa la locul ei si totul s-a rezolvat. Totul a costat 2 beri.
