Moarte stapanilor
Ieri am avut o zi foarte ciudata, multe lucruri au mers relativ prost spre bine, multe lucruri de rezolvat, oboseala multa si mult rahat de caine. Da, rahat de caine.
Ziua de 30 noiembrie 2006 a fost ziua in care am calcat de 3 ori in rahat de caine, de fiecare data in fata casei pe trotuar. Daca erau marcajele unor caini vagabonzi, nu ma enervam, partea frumoasa e ca aici in zona nu exista caini vagaboni, exista doar stapani cretini ce-si plimba cainii si ii lasa sa se cace pe trotuar. Cel mai mult imi plac batranele sclerozate ce scot cainii la plimbare si ii incurajeaza: “bravo mama, asa, fa caca mare, fa caca mare” si apoi se iau si pleaca lasandu-mi mie in fata garajului si in fata portii de intrare gustarica avuta de exemplarul canin din dotare.
La nervii pe care mi i-am facut astzi, m-am gandit si la un plan. Imi voi alege o zi si voi sta la panda, in momentul in care un dobitoc isi mai lasa patrupedul sa se cace in fata casei, iau o lopatica, astept sa se departeze si arunc cu rahatul dupa el.
Va rog sa va abtineti si sa nu-mi spuneti ca voi fi de 3 ori mai norocos. 
idee buna! numai sa nu te ia ala la bataie
Lasa ca vei fi de 3 ori mai norocos acuma…
Glumeam…
Mai bine stai cu punguta si cu lopatica si le dai sa stranga… N-are rost sa arunci dupa ei, ca s-ar putea sa le placa.
ar fi mai bine sa le dai cate o lopata in cap
Eu in fiecare dimineata trebuie sa ocolesc vreo 20 de cacati de caine pana ajung la scoala.
P.S. joi, cand mergeam spre scoala, era o femeie mai batrana, cu un caine. Am vazut ca pe mijlocul totruarului, ala a inceput sa faca treaba mare. Eh, si aici partea faina: dupa ce si-a terminat cainele ala treaba, femeia a luat cu lopatica cacatul, si l-a pus intr-o punguta! Se pare ca nu toata lumea e la fel
Eh, cu o floare nu se face primavara.