Contempland la lumina monitorului

Fie ca vrem, fie ca nu vrem, trebuie sa recunoastem ca traim intr-o societate de cameleoni. Omul in ziua de azi trebuie sa se modeleze in functie de cum ii dicteaza societate si mediul inconjurator, asta pentru a fi acceptat. Unii ar putea spune ca nu e nimic ciudat la un asemenea comportament, trebuie sa ne adaptam la mediul in care traim. Problema este ca, acceptand sa te transformi intr-un cameleon, iti pierzi identitatea, nu mai esti o persoana unica, esti pur si simplu un om dintr-o multime.

Sa luam un exemplu. De ce fumeaza lumea? Majoritatea persoanelor se apuca de fumat pentru “the cool factor”, pentru ca au un prieten/prietena ce fumeaza si vor sa il/o imite. Am avut colegi in anul I ce s-au apucat de fumat pur si simplu pentru ca alti colegi fumau. Nu au avut un motiv real, pur si simplu asa se face. Cu timpul uita insa de ce s-au apucat si totul devine o obisnuinta. Nu vreau sa acuz pe nimeni, imi dau seama ca la o varsta frageda nu-ti pasa ca fumul ala te va omora, problema e ca la un moment dat vor trebui sa suporte consecintele actiunilor din trecut, iar acest lucru nu va fi deloc placut.

Lumea nu stie sa accepte consecintele propriilor fapte, e mult mai usor sa traiesti intr-o lume imaginara, intr-un vis, in care esti o persoana perfecta si in care toate problemele sunt generate de altii, e mult mai usor sa iti hranesti iluziile cu lucruri marunte si nesemnificative. Problema apare in momentul in care realitatea te loveste in fata si toate visele si iluziile ti se spulbera, efectul poate fi devastator.

Sa revin insa la gandul cu care am inceput postul. De multe ori, daca incerci sa fii realist, lumea te considera pesimist, de cate ori incerci sa-ti exprimi o parere ce nu corespunde cu ideile generale ale grupului, lumea te condamna. De ce? Parerea mea e cane este frica sa privim realitatea, e mult mai comod sa traim intr-o iluzie.

Mie, de exemplu, nu-mi convin multe lucruri din jurul meu, in special conceptia unora dintre prietenii si cunoscuti despre viata. In momentul in care am incercat sa imi exprim oarecum parerea despre lumea din jur fata de o prietena, pai ce sa zic, in curand e o luna de cand nu am mai vorbit :D. Acelasi lucru s-ar intampla si cu alti prieteni daca am incerca sa purtam o conversatie pe tema asta.

Nu vreau sa judec pe nimeni, fiecare isi traieste (sau iroseste :p) viata cum vrea, partea proasta e ca lumea nu prea accepta pareri diferite majoritatii. Asadar, decat sa fiu oaie intr-o stana, prefer sa fiu o oaie singura.